Ei, și-am ajuns și la cel de al treilea episod din cronica pe care încercăm să o facem acestei mici așezări. Am văzut până acum munca depusă de Ștolomeu și compania pentru cârmuirea eficientă a așezării. Am apucat chiar să vorbim despre viața și preocupările onorabililor cetățeni, mai cu seamă despre preocupările lor intelectuale.
Acum ne vom ocupa de un fenomen de maximă importanță, și anume despre Asociația Întru Slava Sfântului Satelit și despre mai marii acestei grupări în frunte cu mult prea extaziatul și cuviosul Trifon, care poartă titlul de Mare Șef de Asociație. Cu alte cuvinte vom vorbi despre divinitatea supremă din Cetățuie, Sfântul Satelit.
Dar să o luăm cu începutul. Dogma asociației, în linii mari, constă în cele ce urmează. Sfântul Satelit este inginerul cerurilor și pământului. De asemenea el a creat la început doi oameni, un bărbat și o femeie, Ken și Barbie. După ce le-a dat viață celor doi, i-a așezat într-o grădinuță frumoasă, unde cei doi trăiau fericiți și proști. O singură regulă le-a impus Sfântul Satelit, să nu mănânce grapefruit din copacul cunoașterii care se afla în centrul grădiniței. Timpul a trecut, însă într-o bună zi la Barbie a venit un mic dinozaur vorbitor pe nume Dino, care a convins-o nenorocitul că nu e nimic rău să mănânce din copac. Barbie la rândul ei l-a convins pe Ken, Sfântul Satelit a aflat, s-a mâniat cumplit, i-a pus să dea trei ture de teren și i-a trimis în afara grădiniței, astfel că toți urmașii lor vor trăi pentru eternitate în păcat.
De-a lungul veacurilor specia umană a crescut foarte mult în număr. Au mai existat numeroase episoade în legătură cu Sfântul Satelit pe care nu o să le menționăm aici, dar pot fi găsite în Antologia de povestiri și nuvele, „Sfântul Satelit, a memoir”.
Dar, ceea ce stă cu adevărat la baza dogmei Asociației urmează acum. După ani și ani de la marea creație, Sfântul Satelit nu era prea mulțumit de evoluția omenirii. Astfel, ia hotărârea să se încarneze în propriul fiu pe care îl trimite într-o misiune de sinucidere. Și așa se naște Fiul dintr-o virgină la câteva zile după solstițiul de iarnă. Fiul crește mare, predică tuturor despre tatăl lui, iar măgarii, ca răsplată îl bat în cuie pe o cruce, Fiul moare, dar minune, peste exact trei zile se ridică din mormânt. Acest episod este extrem de important pentru toții membrii Asociației, dovadă faptul că de atunci, crucea stă la loc de cinste în toate templele Asociației și este purtat la gât de fiecare dintre ei.
Facem aici o mică paranteză, pentru a ne pune o întrebare. Dacă Fiul s-ar întoarce azi, ar vrea el să vadă peste tot instrumentul care l-a ucis cu atâția ani în urmă? Imaginați-vă că revine J.F.Kennedy din morți și prima persoană pe care o întâlnește poartă la gât o pușcă cu lunetă în miniatură.
Asta este temelia credinței în Sfântul Satelit. Ca și membru al Asociației, este nevoie să treci de-a lungul vieții prin mai multe ritualuri. Unul foarte important este acela prin care când ești mic, un ninja îți face băiță și astfel coboară asupra ta Sfânta Fantomă trimisă de Sfântul Satelit însuși.
Și-am ajuns la sfârșitul unui alt episod. Haideți să ne rugăm împreună pentru Ștolomeu & Co., pentru Trifon, Mare Șef de Asociație și pentru acești minunați cetățeni și ciudatele lor obiceiuri.
În România există 18300 de biserici în timp ce doar 4700 de școli generale stau la dispoziția copiilor. În ultimii 15 ani s-a inaugurat câte o nouă biserică la fiecare 2 zile, finanțată într-o măsură semnificativă de bugetul de stat sau de bugetele locale. În aceeași perioadă, din cauza unui buget insuficient alocat Ministerului Educației, s-au desființat peste 21000 de unități de învățământ, echivalentul dispariției a 4 școli în fiecare zi a fiecărui an.
